Ce fel de mamă crezi că ești?

Deschid ochii, iar ceasul digital luminează camera în roșu. Arată 02:30. În minte calculez rapid cât timp mai am până sună alarma. „Uau, trei ore și jumătate de somn!

Ce norocoasă sunt dacă nu mă trezesc copiii! E luni, da, dar asta nu contează. Mai fac asta încă patru nopți și vine vineri, apoi weekend! Tu lucrezi în weekend? Nu ești liberă? Nu știu ce să-ți spun, probabil nu muncești suficient de mult cu tine ca să-ți creezi condiții să te bucuri de weekenduri libere.

#NuEștiTu cea care înțelege nevoile și situațiile altora
De câte ori ai auzit astfel de judecăți? Că ești nemulțumită de situația ta, dar nu faci nimic să schimbi? Și tu știi bine că nu e doar „acum“, ci deja aproape jumătate din viața ta profesională!

Poate ai gândit: „Ea are noroc, câștigă bine, are pe cineva care îi face curat în casă. Ce greu e să schimbi jobul când știi că soțul aduce banii! Ea trebuie doar să fie frumoasă pentru copii și soț și să scoată câinele la plimbare!“

#NuEștiTu cea care se compară cu alții
Eu... eu am gândit: „Ce aș da să dorm o noapte întreagă fără întrerupere. Eu și toată familia mea. Să nu ne trezească tusea copiilor toată noaptea.

Să nu se trezească copilul cu febră și să trebuiască iar să-mi sun șeful că nu pot veni azi. O să rezolv toate taskurile în weekend. Oricum, se anunță ploaie.“

#NuEștiTu cea care nu arată mereu viața așa cum e cu adevărat
Nu știu dacă ți-am spus, cu un an înainte să-l cunosc pe soțul meu, am primit un golden retriever cadou de la fostul iubit.

Toți mi-au spus: „Câinele lasă păr, latră, nu-i place singurătatea.“ Oh, am cercetat eu asta, dragilor, chiar am căutat pe telefonul lui despre rase de câini, arătându-i ce vreau de 8 martie. Așa, subtil și drăguț, ca o femeie.

#NuEștiTu cea care nu acceptă fără să gândească părerile altora
Noroc că soțul e veterinar și iubește animalele, la fel ca mine. Mama lui e medic pediatru. Amândoi sunt „din breaslă“, cum se spune acum. Doar că au opinii puțin diferite, deși, spune soțul, tratamentele sunt foarte asemănătoare.

„Dragă, sper că știi că în sarcină nasul tău înfundat poate fi din cauza părului de câine. Ți-am spus să-l dai o vreme, măcar până naști și copiii capătă imunitate. Ne plac animalele, știi asta, dar acesta nu e un câine de apartament! Ce vei face când vine bebelușul? Unde vei ține câinele?“

Și cât mă gândeam cât de mult mă iubește soacra, și cât iubește și câinele primit de la fostul, Olé s-a scuturat atât de tare că norii de păr au acoperit fața soacrei, care aștepta un „Da“ din partea mea.

Am început să spun „Mulțumesc, dar nu...“, însă am strănutat atât de tare că în loc de „Sănătate!“ am auzit un „Ți-am spus eu!“

Olé e cu noi de 13 ani. Copiii au crescut cu el, iar mama mea (foarte asemănătoare cu soacra) le-a spus că sunt alergică la florile de tei.

Olé mi-a înseninat nopțile și weekendurile, fie că erau libere sau nu. Noi toți îl protejam de ceea ce se teme cel mai mult: tunetele.

#NuEștiTu cea pe care alții o cunosc mai bine decât se cunoaște ea însăși.