Probleme în înțelegerea sunetelor la copii – sfaturi pentru părinți
Copiii descoperă lumea prin sunete, însă uneori par că „nu aud” atunci când li se vorbește. Acest lucru poate fi legat nu de auz, ci de felul în care creierul lor procesează informațiile sonore.
Cum conștientizăm sunetele din jurul nostru?
Copiii sunt mici exploratori, care încă de la vârste fragede manifestă curiozitate față de lumea din jur. Uneori observăm că ceva le captează atenția atât de mult, încât par că „nu aud” atunci când îi chemăm – de parcă ne ignoră. De fapt, este vorba despre o abilitate importantă numită atenție auditivă sau procesare auditivă.
Ce este procesarea auditivă?
Procesarea auditivă reprezintă capacitatea de a percepe, înțelege și reacționa la semnalele sonore care ajung la noi prin urechi și sunt analizate de creier.
Persoanele cu o procesare auditivă bună pot recunoaște ușor vorbirea chiar și într-un mediu zgomotos și reacționează rapid atunci când își aud numele sau un alt sunet familiar. Ele reușesc să diferențieze între sunetele importante și cele neimportante, orientându-și atenția corespunzător.
Această abilitate include:
- organizarea temporală a informației auditive,
- localizarea surselor sonore,
- distingerea direcției din care vine sunetul.
Procesarea auditivă se dezvoltă încă din copilărie și se perfecționează în timp. Totuși, la unii copii apar dificultăți – o afecțiune cunoscută drept tulburare de procesare auditivă (TPA). Aceasta afectează aproximativ 3–5% dintre copii și 10–20% dintre adulți, în special după accidente neurologice sau ca efect al îmbătrânirii (presbiacuzie).
Cum recunoaștem tulburarea de procesare auditivă (TPA)?
De multe ori, tulburarea trece neobservată, deoarece simptomele ei pot fi confundate cu alte dificultăți – de exemplu, probleme de limbaj sau deficit de atenție.
Copiii cu TPA au auz normal (confirmat prin teste audiologice), inteligență normală și, adesea, un limbaj bine dezvoltat. Manifestările diferă în funcție de vârstă:
- La copiii mici: dificultăți în înțelegerea vorbirii într-un mediu zgomotos, oboseală rapidă, distragere ușoară, probleme în a distinge sunete de vorbire (ex. b/p, d/t), ceea ce duce la erori de limbaj.
- La copiii mai mari: probleme de memorie auditivă pe termen scurt și lung – le este greu să rețină poezii, instrucțiuni sau succesiuni de cuvinte.
- La vârsta școlară: dificultăți la citire, scriere, dictări, înțelegerea ghicitorilor sau a problemelor cu text, probleme în învățarea limbilor străine și în localizarea sunetelor.
Simptomele pot fi confundate cu ADHD, tulburări de limbaj, dislexie sau discalculie. În loc să presupunem că „ne ignoră”, ar trebui să ne întrebăm: oare nu reușește, de fapt, să ne distingă vocea în zgomot?
La cine apelăm?
Diagnosticul de TPA necesită o evaluare interdisciplinară:
- audiolog – pentru a exclude problemele de auz,
- logoped – pentru evaluarea limbajului și comunicării,
- psiholog – pentru analiza atenției și a funcțiilor cognitive.
Cum putem stimula atenția auditivă?
Atenția auditivă poate fi dezvoltată prin joc și activități zilnice:
- În aer liber: În parc sau în natură întrebați copilul „Ai auzit păsărea? Din ce direcție vine sunetul?”.
- În oraș: Numărați împreună câte claxoane se aud sau câți câini latră.
- Cu muzică: Recunoașteți melodii sau instrumente după sunet.
- Acasă: Jocul „Tare/Încet” – copilul reacționează diferit în funcție de intensitatea sunetului.
- Cu cuvinte: Jocul „Prinde sunetul” – copilul bate din palme când aude un sunet ales (ex. „Ș” – șapcă, șoarece, mașină...).
- Cu secvențe: Spuneți o serie de cuvinte sau obiecte, iar copilul trebuie să le repete în aceeași ordine.
Aceste jocuri dezvoltă nu doar atenția auditivă, ci și memoria, concentrarea și coordonarea motorie.
Dacă observați că micuțul aude, dar nu răspunde constant sau întâmpină dificultăți în medii zgomotoase – discutați cu educatorii și profesorii lui. Intervenția timpurie poate face o mare diferență pentru viitorul său școlar și dezvoltarea generală.
Despre autoare:
Jelena Bartolović Vučković este logoped și specialist ESCF în tulburările de fluență a vorbirii. Are o experiență vastă în sistemul de sănătate, cu accent pe bâlbâială și alte tulburări de fluență, disfagie și tulburări neuro-lingvistice. Este doctorandă la Facultatea de Medicină a Universității din Split, cu interes special pentru disfagia la pacienții cu scleroză multiplă.
Atenție: Esprico® este un supliment alimentar. Citiți cu atenție informațiile de pe ambalaj. Nu înlocuiește o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos.
Salveo CEE
